S-a mai stins din viata un pescar. Unul mic in oceanul asta mare al pescarilor, insa mare pentru mine si pentru inceputurile mele ca pescar.
Ii placea sa pescuiasca pe rau, la obleti, la babusca sau la clean. Cand prindea, mai mereu exagera la cantitate si lasa un dram de apa in galeata, cat sa acopere pestii; cand nu prindea, gasea un motiv bine intemeiat si explicat … insa tot timpul se ducea cu pasiune si incredere. Si se ducea mult. Imi aduc aminte ca mergeam impreuna cand eram in vacanta de vara din scoala generala si liceu de 3-4 ori pe saptamana. Il asteptam cu emotie sa se intoarca de la serviciu pe la 12:00 pentru ca intr-o ora sa fugim la Arges.
Ani in sir, de cate ori il vedeam in fata blocului il intrebam daca a mai fost la peste si discutiile se prelungeau inevitabil pe cateva zeci de minute. Avea mai mereu ceva de povestit, o partida de la Prunaru, de pe Neajlov sau de pe Sabar, un drill cu cleni de 3-4 kilograme, cu mrene uriase sau o ruptura de crap.
In ultima vreme era trist si slabit si simteam in glasul lui stins un regret ca nu mai poate sa isi continue pasiunea. Soarta a fost cruda si cu el si parca prea devreme l-a lovit.
Am invatat de la el sa sa aleg o undita de trestie, sa echilibrez o pluta, sa nadesc cu malai si mamaliga. Poate parea putin, dar pentru mine a insemnat mult.
M-am mai certat cu el, i-am mai reprosat multe, insa din pacate niciodata nu i-am spus ca il apreciam ca pescar.
Odihneste-te in pace Nea Iulica, poate ca dincolo vei gasi un rau unde sa te linistesti.
A mai murit un pescar …
