Deja stiti cu totii ca sunt pescar, mai mult pasionat decat cu rezultate notabile. Pentru a-mi pastra pasiunea intacta si proaspata incerc sa ies cat pot de mult la pescuit – din pacate nu reusesc atat de mult cat as vrea, proiectele (:P), slujbele, familia nelasandu-mi prea mult timp liber.

Duminica asta constrangerile nu au fost asa mari asa ca am organizat impreuna cu o parte din membri clubului din care fac parte – CLUBUL DE PESCUIT DRILL – o partida pe Valea Argovei in cautarea salaului sau a bibanulul.

Nu o sa insist prea mult pe partida in sine, ci pe o intamplare care sper sa nu mi se mai intample in viitor … desi este pentru a doua oara cand mi se intampla si culmea pe aceeasi apa.

Pescuitul a inceput pe la ora 11:00 pe o vreme innorata, cu vand destul de puternic incat sa faca niste valuri sacaitoare. Probabil nu trecuse o jumatate de ora cand, in timp ce jucam naluca printre stepi, simt in lanseta ceva greu … nu parea peste ci mai degraba un ştep ceva mai mare. Dau sa recuperez cand … minune … un salau mai mult decat frumos (il aproximez undeva la 2,5 kg), AGATAT DE BURTA venea catre barca nemiscat. Sunt un pic naucit si imi trece prin cap un scenariu cel putin hilar … am crezut ca e MORT :)). Nu imi venea sa cred ca nu face nicio miscare. Il urc in barca fara mari probleme si in sfarsit imi arata ca a jucat teatru sau poate ca nici lui nu ii venea sa creada ca iese la suprafata sau, de ce nu, poate il durea burta… se zbate de doua ori si se linisteste. Nu am aparatul de fotografiat la mine asa ca decid sa il pun pe şir cu gandul ca il trag in poza mai tarziu.

Bucuros nevoie mare reiau tatonarea ştepilor si SURPRIZA… la foarte putina vreme de la prima captura am deja LOVITURA. De data asta discutam de altceva … am in DRILL un peste care clar opune rezistenta si care nu vrea sa se arate. Il aduc destul de greu si dupa 15-20 de secunde imi dau seama ca poate fi cel mai mare salau pe care l-am prins pana acum. Dupa ce face 2-3 intoarceri care imi solicita lanseta si mulineta (a trebuit sa slabesc tamburul) se arata in sfarsit… DA e mare. Cu mainile tremurande de frig si emotie il apuc cumva de cap si il aduc in barca. Sunt fericit nevoie mare … mi-am batut recordul la salau… are intre 3 si 4 kg (de felul meu sunt obiectiv cand e vorba de pescuit). Il pun si pe el intr-o agrafa din sir si deja ma linistesc. Puteam sa plec acasa, dar nu o fac si dupa inca vreo 10-15 minute pe locul respectiv decidem (am uitat sa va spun ca eram 2 in barca) sa ne miscam un pic si sa vedem ce e pe un platou din apropiere.

Ridicam ancora… si plecam contra vantului, aspru deja, spre platou. Proasta alegere se va dovedi in final, dar nu atat de proasta cat cel care a luat-o, adica eu… de ce??? pentru ca am uitat de pestii aflati pe sir si automat cum am luat viteza sirul a intrat sub barca si a ajuns la … elicea motorului …. PAC si a taiat snurul; cand am dat sa vad ce fac pestii… am vazut … alb in fata ochilor si un snur de vreo 2 m :D. Lasand snurul prea mare am facut o greseala impardonabila.

Acum gandul nu imi e decat la cei doi salai care nu stiu cum vor putea supravietui. Unul probabil a iesit de pe sir, dar va ramane cu un piercing de 10 cm, celalalt va avea in plus pe langa agrafa si un snur de vreun metru lungime. Sper sa se intample o minune si cineva mult mai inteligent ca mine sa ii prinda sau de ce nu sper sa ma mai intalnesc chiar eu cu ei… desi pare imposibil.

Oricum omul din greseli invata; sper sa nu se mai repete.

Am mai prins apoi vreo 3, dar mult mai mici decat primii. Am ramas cu gandul la cei doi mari, dar si cu placerea drillului. Mi-oi fi depasit recordul la salau sau nu se pun?